In antis de totu, chergio narrere una cosa: custu libru de Pepe Corongiu cheret lèghidu e bisonzat de bi meledare bene bene subra. Custu, lassande a una banda cale-si-siat opinione o crìtica. Sa chistione linguìstica sarda dae tempus meda (nessi dae su 1760, dia nàrrere) est tancada in una presone fata de istereòtipos, pagu cunsideru, gherra de fatziones. E non petzi a s’ala de s’istadu italianu (chi cun su natzionalismu tusturrudu suo in chentuchimbant’annos at fatu dannos medas), ma mescamente pro responsabilidade de nois àteros, de sos sardos, de sa classe dominante sarda, de sos intelletuales e de sos polìticos nostros.

Naradu custu, tocat fintzas de bìdere it’est e coment’est custu traballu de Pepe Corongiu. Issu no est un’istudiosu chi istat in foras de sa matèria istudiada, ma est “parte in causa”. Custu fatu donat a su libru una calidade particulare. Est a su matessi tempus unu libru istòricu, unu libru teòricu e unu libru “militante”. Tres libros in unu. No est pagu e no est nemmancu fàtzile a los mantènnere paris, custos tres livellos de letura. In prus, a lu lèghere, si bidet chi est istadu iscritu cun apretu mannu, cun sa gana de lassare unu documentu inue b’èsserent totus sas cosas chi a s’autore parent importantes, fundamentales.

Chie no ischit nudda de sa chistione linguìstica sarda, at a connòschere fatos e datos chi no at mai intesu e fortzis nemmancu imazinadu. Chie la connoschet, b’at a atzapare ideas e positziones chi podent istorbare, chi podent donare pistighìngios opuru cunfirmas de su chi si pensaiat. Dipendet, est craru, dae su livellu de aprofundimentu de sa chistione e dae sas ideas chi cada unu de nois s’est fatu in sos annos.

Bi sunt però unas cantas cosas chi a parrer meu sunt non naro acraradas pro semper, ma nessi firmas in sa sustàntzia pragmàtica issoro. Ca semus faeddende de polìtica linguìstica, no de teoria, nen de opiniones lìberas. Una est sa netzessidade de pònnere sa chistione linguìstica sarda in su tzentru de s’arresonu politicu. Non che a sa cosa prus importante (comente cherent sos de su Moimentu Linguìsticu), ca sa polìtica est fata de tantas cosas e sos protzessos de identificatzione sunt prus cumplessos de comente los pensant medas. E però, siat comente si siat, non si podet fagher a mancu de la tratare. Est a bìdere in ite manera, ma non si podet fughire de custa responsabilidade. Un’ateru puntu est sa netzessidade ogetiva de cumprire su protzessu de istandardizatzione gràfica de su sardu. Si su sardu est a beru unu sistema linguisticu ùnicu, e non petzi unu muntone male assentadu de dialetos e “variantes” o peus una famillia de limbas diversas, tando pro esser impreadu in cada ocasione e cun cada mediu, pro essere una limba “normale”, tocat de li dare un’istandard ùnicu. Non b’at duda, subra custu contu. E lu naro cun sa cussèntzia chi tantas pessones de animu onestu e de intellighèntzia limpia, chi tenent in contu mannu su sardu e l’impreant puru, custa cosa ant dificultade a l’ammìtere.

Sa parte problematica de su libru est prus chi àteru s’aspetu militante. Non chi siat una cosa mala a narrere craru comente si pensat sa cosa e cal’est sa positzione de s’autore. Antzis, est unu fatu de onestade e de curretesa, chi torrat a contu de Pepe Corongiu. In cue, però, essint a pitzu sos limites fintzas de sa parte pragmatica de su traballu chi – cun meritos, non b’at duda – Pepe Corongiu e sos ateros de su Moimentu Linguìsticu sunt faghende in custos annos. Pro esempru su fatu de cunsiderare inimigos de sa limba sarda e inimigos de su Moimentu Linguìsticu (chi no sunt sa matessi cosa) totus sos chi ant positziones diferentes. Custu est beru pro calicunu (e penso a s’academia sarda e a medas polìticos, in particulare de sos partidos italianos in Sardigna), ma no est beru semper. Su Moimentu Linguìsticu e sos militantes singulos suos, fintzas cando apant rolos pùblicos (antzis, in custu casu de mancu puru), non sunt “tribunale, zùighes e bòias” de chie-si-siat s’arrischet a faeddare de chistione linguìstica. E non cumbinchet nemmancu sa crìtica a sos partidos e moimentos indipendentistas, chi in sa realidade sunt sos ùnicos chi tenzant in cunsideru sa chistione linguìstica, chi nde faeddent continu, chi la impreent e la ponzant in sos programmas issoro. In particulare mancat unu riferimentu a s’ùnica propusta cumprida, articulada e funguda, siat in contu de teoria siat in contu de realizabilidade pràtica, fata in Sardigna dae unu partidu politicu, chi est su Documentu de Politica Linguìstica de ProgReS (e non lu naro ca mi cumbenit, ma ca est gai etotu). Epuru, in cussu documentu bi sunt ideas e solutziones cuncretas chi andant in sa matessi diretzione indicada dae s’autore e da àteros de su Moimentu Linguìsticu.

Unu de sos aspetos de custu contu problemàticu, abisu meu, est sa dificultade a ammìtere chi àtere potant aer positziones legìtimas e fintzas zustas in unu terrinu chi su Moimentu Linguìsticu a s’ispissu cunsìderat comente una cosa sua ebia. Un’àteru est su pesu tropu mannu chi si dat a sas premissas e su pesu tropu minore chi si dat a sas propustas praticas. Gai e totu sutzedit chi in un’arresonu in ue semus de acordu a su 90%, si non de prus, nos brigamus pro cussu 10% chi nos dividit e chi fortzis no est sa parte prus importante.

B’at de annotare puru chi custu libru est iscritu in italianu, cosa chi faghet unu pagu ispantu, pro chie connoschet Pepe Corongiu e s’impignu suo de custos annos. Faghet ispantu si de sa chistione amus un’idea manichea e dogmàtica (comente l’at calicunu de su Moimentu Linguìsticu matessi). Sa realidade est chi pro impreare su sardu in publicatziones chi cherent esser lèghidas dae totus tocat fagher galu unu traballu mannu, tocat chi su sardu siat imparadu in s’iscola e siat impreadu in sos mass media. S’alfabetizatzione de sos sardos no est istada fata in sardu, custu est unu datu istòricu. E sa limba de prima sotzializatzione chi tenent medas sardos no est su sardu. Sa limba a s’ispissu est una conditzione, no un’issèperu, comente narat Lisandru Mongile. Gai etotu, mancari a calicunu de su Moimentu Linguìsticu no l’intret in conca, belle mai s’impreu de s’italianu est un’issèperu fatu contra su sardu. Sunt medas sos sardos chi diant impreare su sardu, si lu connòscherent. Su “stigma” de sa limba, de sa limba de su fàmine e de s’ignoràntzia (comente fiat cunsideradu su sardu fintzas a carchi annu a como), no apartenet a sas ùrtimas generatziones de sardos. Est chi a custas lis mancat propiu sa ballassa, sa cunfiantza, cun sa limba e non ant a dispositzione ainas e logos inue si la formare. E inoghe si ghirat torra a su livellu polìticu de s’arresonu, chi a Pepe Corongiu non fughit mancu pro unu momentu.

Comente si bidet, sos temas sunt medas e ligados paris unu cun s’àteru. Fintzas pro custu, pro sa cumplessidde de sa chistione, tocat de imparare la letzione de sos protzessos partetzipativos. Cando b’at unu problema de positziones chi non resessint a s’adobiare, bisonzat de fàghere unu passiteddu a dae segus e de si pònnere a iscurtare, chena filtros e pregiudìtzios. Una cosa goi importante coment’est sa chistione linguìstica nostra tocat de la pigare cun cautela e tocat de la cunsiderare che a una cosa de totus. De totus sos sardos, sardos de nàschida e sardu de issèperu. Sardos sardòfonos, sardos italòfonos e sardos chi impreant sas àteras limbas de Sardigna (gadduresu, aligheresu, tabarchinu), chi sunt totus sardos a su 100% e mèritant de esser cunsiderados goi etotu. Est una chistione de democratzia e de deretos tziviles e polìticos, pròpiu comente narat Pepe Corongiu in contu de su sardu e de sardòfonos cunforma a sos raportos cun s’istadu italianu. Ca su sardu est una limba de minoria petzi si nos abaidamus comente una parte minoredda e chene importàntzia de s’Italia, mentras a s’imbesse, mancari siat una limba “minorizada”, est gai etotu una limba de majoria, in Sardigna, cun totus sos problemas chi custu fatu bogat a campu.

Sas limbas sunt ogetos istòricos istranos, sunt ligadas a sa biologia ma sunt criaduras curturales e polìticas. E tocant sa bida e su corpus de sas pessones. Non podent esser impreadas che a armas polìticas o che a fatores de discriminatzione. Custu est beru cando faeddamus de sa violèntzia fata a su sardu e a sos sardos e est beru cando faeddamus de sa sorte de su sardu matessi cunforma a sas àteras limbas de Sardigna. Cada limba chi est impreada dae sos sardos, in sa natzione sarda, oe o in su tempus benidore, est una limba sarda. Custu non cheret narrere chi sa limba istòrica prus importante chi tenimus – e chi rapresentat un’elementu curturale e fintzas econòmicu de importu mannu – non siat su sardu. Custu non lu podet negare nemos e nemos lu negat (francu sos italotzèntricos fissados e carchi acadèmicu).

Su libru de Pepe Corongiu nos azudat a ponnere paris totus custos elementos de sa chistione, a aer informatziones craras e coerentes, a pompiare in cara su problema in totus sas partes suas, in cussas prus pagu bellas puru. In custu est de importu mannu sa premissa de Lisandru Mongile, chi presentat s’arresonu intro una curnitza cuntzetuale curreta e sena cumplessos, respetosa de sas règulas de sas iscèntzias sotziales a livellu internatzionale, cosa chi in Sardigna est raru, si non impossibile, a acatare in aterue.

Su sardu est unu patrimòniu de sos sardos ma est fintzas unu patrimòniu de totu s’umanidade. At un’istòria longa e interessante chi nos ligat cun sos mannos nostros. E at totus sas calidades pro esser una limba normale in su mundu de oe e de cras. Bastat de lu cumprèndere e de lu chèrrere.

Licenza Creative Commons


Commenti



I commenti sono chiusi

Nome (obbligatorio)

Email (obbligatorio)

Sito web

Speak your mind

Codice di sicurezza: